Lacrimile pocăinței
Strâng al conștiinței jar.
Niciodată-aceste lacrimi,
Care sincer le exprimi,
Nu vor curge în zadar.
Ele au izvoru-n har.

Ceea ce-i peste putere
Nu ne cere Dumnezeu.
Ceea ce ne cere Domnul
Prin har poate face omul.
Niciodată nu-i prea greu
Să te depărtezi de rău.

Ce-i trecut, trecut rămâne.
Nu-l mai poți schimba de-acum,
Viitorul însă de astăzi
Poți din nou să-l reașezi,
Poți să-l schimbi pe alt drum
Și să termini cu-al tău zbucium.

Nu poți să înlături moartea
Care este-n drumul tău,
Care-l duce pe tot omul.
Însă poți, venind la Domnul
S-o învingi, prin Harul Său,
Ca s-ajungi la Dumnezeu.

Pregătește-te de astăzi
Pentru cerul fericit,
Dacă tu vrei ca și cerul
Să-ți acorde ajutorul,
Să te-aștepte pregătit
Ca pe un fiu scump, iubit.

Cum vrei tu să te primească
Cerul sfânt în sânul său,
Când tu nici gândești acuma
Ca să porți smerit cununa,
Să-l primești în sufletul tău
Pe Preasfântul Dumnezeu?

Când cel rătăcit se-ntoarce
Și își plânge ce-a făcut,
Nimenea să nu-l mai mustre
Când începe să se-ndrepte
De păcatul din trecut.
Acum e sub cerescul scut.

Lacrimile pocăinței
Sting păcatul cel de jar
Și-aduc celui ce le varsă
Cea mai veșnică resursă,
Dulcele iertării har
Prin jertfa de la Calvar.

Ușor poți trupul să ți-l speli,
Dar sufletul ți-l poți mai greu,
În deznădejde și-ndoieli
Doar plânsul spală de greșeli
Și dragostea lui Dumnezeu
Descoperită-n Fiul Său.
Amin.
(Miercuri, 17 februarie 2021)